La miezul nopții o șoaptă se-aude:
"De ce ești înfrânt tu suflet, răspunde?
De ce totul din jur te apasă?
Vino la Mine și-am să te fac mireasă!"
Cu glas înduioșat și plin de suspine
Răspunde o voce din mulțime:
"O Doamne, câtă bunătate poți să ai Tu pentru mine? !
Să-mi alini sufletul și-ale mele suspine,
Când ști că Ți-am greșit, că sunt un om păcătos
Și nu merit a Ta prezență, nu-s cuvios.
Tu meriți doar slavă și cinste-nălțată
Și veșnic un cântec de laudă curată,
Căci nimic din lumea aceasta nu Te poate ajunge
Tu Tată ești vrednic, poți orice străpunge!
Numai Cuvântul Tău pătrunde în suflet
De duh îl desparte, și fără de preget
Totu-ți descoperă Ție Stăpâne,
Nimic ascuns nu poate rămâne.
Iar eu, un bob de tină ce veșnic se-nmoaie
La orișice cădere de ploaie.
Norii înnorați îmi tulbură duhul
Doar Tu-mi aduci soare și-n inimă suflul.
Macar de-aș lupta până la sânge împotriva păcatului
M-aș dezvinui în fața Mielului;
Dar așa ce pot spune, decât: Mulțumesc!
Pe Tine Te laud și Te slăvesc!
Căci Tu ai dus lupta până la capăt,
Erai neprihănit, dar cu un singur strigăt
Păcatele mele pe cruce le-ai ispășit,
Din mâna vrăjmașului m-ai izbăvit!
Apoi din gheara morții ai înviat,
Cu trup de slavă Te-ai îmbrăcat
Și oferindu-mi speranță, la cer Te-ai înălțat.
Isuse iubit, nu-Ți merit mântuirea
Eu meritam în schimb crucificarea!
Dar din iubire Tatăl ceresc
Te-a dat pe Tine, eu nu eram vrednic s-o ispășesc.
Îți multumesc, sufletul mi l-ai răscumpărat,
Și de la moarte Tu m-ai salvat!
Vin la Tine Isuse, îți spun: Te iubesc!
Și-a Ta mireasă aștept să fiu, lângă alaiul ceresc!"

Amin!